Actualul cuvant “ parfum“ vine din latinescul “per fumus” care se traduce literalmente "prin fum". Acest lucru se datorează faptului că, cu multe secole în urmă, oamenii au observat că fumul care se ridica deasupra focurilor lor mirosea dulce si intepator. Până atunci a existat parfum, desigur, în flori şi chiar şi în copaci, dar care nu putea fi controlat în niciun fel. De exemplu, o floare care mirosea dulce la asfinţit sau după ploaie, inceta sa mai emane acelasi parfum după lăsarea întunericului. Dand foc lemnelor lor, oamenii au observat pentru prima data că unele dintre acestea degaja mirosuri dulci, si astfel, au constientizat ca puteau avea parfum ori de cate ori vroiau numai prin arderea acestora.
Femeile au început să se parfumeze inca de foarte devreme, iar egiptenii au folosit miresmele din belsug. Cleopatra s-a dus sa-l intalneasca pe Antonius într-o barja care era literalmente îmbibata cu ea! Oricum, parfumurile din vremea aceea  par a fi foarte ciudate pentru noi astăzi, deoarece erau extrem de intepatoare. Primele mirosuri comune au fost create în epoca romană şi chiar soţia lui Nero, Poppaea, a intrat în afaceri şi a inventat o crema de fata parfumata, care a devenit un simbol de conditie sociala în rândul femeilor bogate la momentul respectiv.